Sandor Marai
Luminarile ard pina la capat
Ed. Humanitas, 2004
Simplu, frumos si puternic – sau “ce poate sa faca un scriitor foarte bun cu o poveste absolut banala”. Dintr-un simplu triunghi conjugal, Sandor Marai construieste o bijuterie. Un castel + doi prieteni + umbra unei femei moarte, pe care au iubit-o amindoi = un lung monolog despre viata, de fapt. Fara nimic pompos, fals sau livresc. Totul foarte natural, ca izvorit dintr-o mare intelepciune.
Pe mine una, m-a lovit cu adevarurile simple. Omul si destinul sau se cauta si se atrag reciproc. Nimic nu e mai groaznic pentru un om decit sa-si doreasca sa fie altcineva. Omul pacatuieste nu prin faptele sale, ci prin intentie. Sensul cel mai profund al prieteniei este lipsa de egoism, spre deosebire de amor, in care totul e prevazut de clauze. In fine… genul de carte care te face sa-ti dai seama ca frumusetea sta, de multe ori, in simplitate…
