Nu stiu cum, dar tot citesc numai carti despre cupluri si amor J Si sar din lac in put; de la povesti de amor ca-n filme, la povesti ca-n realitate. Adica in care romantismu’ e sublim, dar lipseste cu desavirsire. Cum ar fi asta, Iubire etc, in care e mai mult vorba despre etc.Unde etc-ul e cam totul, adica restu’ vietii: jobu, copiii, grijile, banii, frustrarile, depresiile, confuziile sentimentale. Deci etc…
Dar e buna de scos gargaunii din capul fetelor care viseaza telenovele, desi sint sigura ca nu asta a vrut autorul sa zica. E genul de carte care nu sare din matca nici un moment, n-are stropsor de magie, ci pur si simplu taie o “felie” din viata unor oameni foarte obisnuiti (in cazul de fata e vorba de un triunghi amoros – nu stiu daca e si isoscel – care se tot rastoarna) si o tot explica, si o tot diseca, din diverse perspective, ale mai multor personaje implicate (dar nu vine nimeni sa spuna: Eu sint calul din tablou).
Partea buna e ca nenea asta, Barnes, fiind englez, e asa de plin de umor, d-ala bun si nebun, britanic, incit e irezistibil. E din aceeasi familie cu Nick Hornby si cu Alain de Botton (care pare francez, da’ e tot British, si e si foarte misto, numai ca nu cred ca rezista vreun barbat sa-l citeasca; in schimb pt gagicile care de mici au stat si au analizat relatii e mana cereasca). Asa ca o sa-l mai citesc pe Barnes, ca tot il lauda toata lumea. Problema e ca dupa o carte din asta cu disectie lucida de amor, eu tot nu-mi bag mintile in cap si astept sa vina cineva sa ma loveasca cu telenovela J
P.S. A fost reperat si cel de-al doilea cititor al meu.
Sa nu mi zici ca este chiar barnes…?