Cel mai bine, ca sa uiti ca pe lume exista cladiri sufocante, este sa fii mic si sa te dai in gargarite. Sau sa stai tantos in caleasca fermecata si sa te uiti cum se amesteca toate luminile si culorile in jurul tau, ca-ntr-un caleidoscop din ala cu bucatele de sticla colorata.
Si cu roata mare e frumos, ca te duce pin’ la stele, dar trebuie sa mai cresti nitel ca sa te poti urca in ea… Dupa aia, iti dai seama ca e doar o pacaleala, pentru ca luna e tare departe si, orice-ai face, nu poti s-ajungi la ea.
E frumos si cu trenuletul, ca e colorat si face nino-nino si tii-tii-tii, chiar daca se-nvirte-n cerc si nici cu el n-ajungi nicaieri prea departe.
Daca va duceti la parcul de distractii, trebuie neaparat sa ascultati o melodie frumoasa, buna de dat in carusel:
foarte frumoase poze, foarte frumoasa melodie….totul este frumos.
ce frumos.
doaaamne, doaamneee, da’ ce frumos! (auzi, da’ de text de ce nu zici ca-i frumos, ha?)
“totul” nu reprezinta chiar nimic? textul este minunat.