Am gasit, in cartea Ioanei Parvulescu, In intimitatea secolului XIX (o carte foarte simpatica si scrisa lejer & placut), un capitol despre poreclele marilor oameni ai vremii, literati, politicieni, revolutionari, in fine… barbati fini cu nume de strazi. Cateva mostre:
Titu Maiorescu zis si Muierescu sau “tatal nebunilor” (nebunii fiind, desigur, junimistii)
Ion Creanga alias Bardahanosul sau Popa Smintina
Iacob Negruzzi a.k.a. Carul cu minciuni sau Don Ramiro
Theodor Rosetti zis si Mutu sau Todirita
Nicolae Golescu – Lala
Dimitrie Bratianu – Catirul
Ion Bratianu – Firfirica
C. A. Rosetti (un revolutionar sentimental) – Berlicoco sau Rosetaki
Mihail Kogalniceanu – Cogalceveanu
Alexandru Macedonski – Macabronski
Petre Carp – conu Petrache, Sefu’ sau Bismarck
Vasile Alecsandri – bardul de la Mircesti, dar si bradul…
Bonus: dezmierdarile cuplului Eminescu & Veronica Micle…Ea ii cocolosea cu diminutive gingase precum: eminul meu, cher titi, mitzicule iubit, Miguel Eminescu de la Ipotesti (ceva mai solem), iar dinsul o alinta suav Veronicutza (cu prescurtarile de rigoare Nicutza, Cutza), Popotzica, Popotzoni, hoatza si nebuna, dulcea mea doamna, mai ingerasule (how sweeeeet!), dulcea mea copila, fetitzul meu cel gingas si mititel, mitza suparacioasa, cel mai gingas si dulce fenomen din lume… Ah, ce misto tre’ sa fie sa fii “fenomen”! 
nu mai stiu care dintre ei ii spunea celuilalt “momotzelule”. very nice