Misterele Brailei, mai vechi si mai noi – 1

Pe vremuri – spun bătrînii oraşului de pe malul Dunării şi după tonul lor, brusc însufleţit, şi luminiţele care reîncep să le sclipească în ochi, nu ai cum să nu-i crezi –  acolo era un alt oraş. Un oraş frumos şi plin de viaţă. Negustori şi armatori greci, şi mai ales evrei, aveau afaceri mai mici sau mai mari în oraş, iar portul era în mare agitaţie şi navele aveau mereu ceva de descărcat şi de încărcat. Prăvăliile, atelierele şi cîrciumile se iţeau una dupa alta pe străzi şi străzile erau întotdeauna într-o animaţie colorată. Tinerii se întorceau dimineaţa cîntînd de la chefuri, iar domnişoarele se întreceau etalîndu-şi rochiile pe faleza Dunării, spre înserat, chicotind emoţionate în spatele voaletelor delicate. Chiar şi fetele mai sărace ieşeau la promenadă seara, în grupuri mari şi cu pălării ceva mai ponosite, dar întotdeauna mergeau pe celalalt trotuar decît cele bogate, în virtutea unor legi nescrise. Cel puţin aşa se povesteşte…

Balurile (“chermezele”) se ţineau lanţ şi perechile se făceau şi se desfăceau cu o uşurinţă ameţitoare, cu viteza şi graţia unui vals. Romanţele răsunau din grădinile de vară şi vinul curgea, fie pentru a sărbători orice prilej se nimerea, fie pentru a îneca amarul inimilor părăsite sau trădate.Poveştile astea frumoase din vremurile bune ale Brăilei ţin pînă prin anii ‘50. Apoi încep celelalte, cu arestări, confiscări şi naţionalizări, iar luminiţele din ochi şi glasul duios-nostalgic se schimbă brusc, odată cu subiectul.

La promenadă prin Brăila Nouă

Tot ascultînd astfel de istorii, îmbibate de nostalgie şi idealizate de trecerea anilor, spuse de bătrînei simpatici, pentru care amintirile sînt mereu prezente si vii, ajungi să iubeşti într-un fel oraşul. Să-l ţi-l imaginezi scăldat într-o strălucire desuetă. Te aştepţi să întîlneşti la tot pasul urme ale acelei La Belle Époque, mărturii ale poveştilor din alte vremuri.Dacă te plimbi prin centrul şi partea veche a oraşului, le întîlneşti într-adevăr, numai că nu sînt scăldate de acea strălucire, ci mai degrabă par atinse de microbul uitării şi degradării. Casele frumoase, vechi, cu ferestre înalte şi împodobite cu stucaturi sînt singurele care mai amintesc de poveştile bunicilor despre vremurile de odinioară. Numai că faţadele sînt atît de scorojite, cele mai multe dintre ele, încît nu reuşesc decît să te întristeze. Singurele încercări de a le mai salva de la paragină şi uitare sînt termopanele, puse de către unii proprietari mai înstăriţi. Cu puţin efort de imaginaţie, casele astea vechi, cu straturi succesive de tencuială coşcovită, în culori calde, te-ar putea duce cu gîndul la Italia. Dar te trezesc repede la realitate următoarele elemente, ce ţin de specificul local (în această ordine): un cîine de pripas cam jigărit, care-şi face veacul în stradă, cautînd ceva de-ale gurii; nişte dărîmături şi gropi la un colţ de stradă, din care se iţesc diverse gunoaie; un copilaş cam oacheş, cîntînd tărăganat “Ciiine-i norocooos pe lumeee, Să îmi dea un baaan şi mieee!”.

Odată trezit astfel la realitate şi conştient că străduţele italieneşti şi vremurile de altădată sînt doar un vis frumos, îţi îndrepţi paşii către Centru. Pe lîngă micul parc din centru (cu flori şi bănci şi ceasul, în faţa caruia îşi dădeau întîlnire, de obicei, perechile de îndrăgostiţi), acum te întîmpină pe toate trotuarele, mai-mai să te impiedici de ele, o puzderie de panouri şi panouaşe publicitare. Cel mai bun curs valutar. Parchet laminat, satisfacţie garantată. Amanet avantajos. Preţuri mici, calitate extra. Transport Spania-Italia ieftin şi sigur.

  

Mai departe, dacă reuşeşti să treci cu bine de ele, îţi poţi continua drumul pe strada pietonieră, unde altădată se făcea “promenadă” şi unde acum poti admira magazinele “centrale”. Magazinele amintesc de anii sălbatici de după Revoluţie, pe cînd găseai convieţuind laolaltă în aceaşi butică tigări, blugi turceşti, casetofoane şi bunuri de larg consum. Denumirile sînt tot în spirit post-decembrist: Myky, Roxy, Ştefy, Eleny (orice banal “i” trebuie musai transformat într-un pretenţios “y”, pentru un flavour mai occidental), urmate de inefabilele Comexim, Impex sau Style şi însoţite de binecunoscutul SRL. După această scurtă călătorie, ajungi pe o arteră cu circulaţie ceva mai intensă, unde poţi constata ca maşinile cele mai tari din oraş par a fi Logan-urile cu ornamente şi geamuri fumurii, dindăratul carora răzbat ritmuri manelistice.

În schimb, cu cinematografele e jale. Din cele aproximativ cinci-şase, care existau pe vremea copilăriei mele, vreo patru şi-au dat sfîrşitul (transformate în diverse butice, sau pur si simplu închise, fiind atinse şi ele de acel misterios microb al prăfuirii şi uitării care pare să fi atins nenumărate lucruri din Brăila). Altele noi nu au mai apărut. Nici vorbă de vreun Multiplex, Movieplex sau alte asemenea aşezăminte de divertisment. Pînă şi Grădina de Vară (un cinematograf în aer liber) s-a transformat demult în tîrg de maşini second-hand, iar supravieţuitorul – Cinema Central – nu o duce nici el prea grozav. Banii de afişe tipărite lipsesc cu desăvîrşire, din această cauză afişele filmelor sînt scrise de mînă, cu litere de-o şchioapă (cam strîmbe şi pocind uneori numele actorilor). Dar e bine că încă mai există…

 

 

Faleza, în schimb, şi-a păstrat frumuseţea (sînt ronduri de flori, alei cu banci vopsite in galben, nişte scări monumentale ce urca spre o fîntînă arteziană, în general o atmosferă plăcută). Dunărea curge vijelioasă, mai umflată din zi în zi, dar avînd aceeaşi nuanţă tulbure gri-verzuie, ca întotdeauna. Nu ai altceva de făcut (faleză nu, cinema nu, baruri destul de puţine) decît să te întorci cuminte spre casă şi să încerci să te bucuri, la cîte un colţ de stradă, atunci cînd descoperi o casa frumoasă, ce mai păstrează o umbră din farmecul altor vremuri.

 

Un bilanţ al ultimilor ani, în cîteva cuvinte, arată cam aşa:

Ce a dispărut din Brăila: cinematografele, siropăriile şi Cofetăria Casata (unde aveau un profiterol minunat…)

Ce nu a dispărut: aprozarul, drogheriile (oricît de ciudat ar suna asta în ziua de azi) şi Cofetăria Select (dar rulourile cu vanilie nu mai sînt ce-au fost odată…)

Ce a apărut nou: termopanele, băncile şi inimile Maggi (probabil semne ale progresului de neoprit)