Am cea mai frumoasa carte din lume! Nici nu indraznesc s-o rasfoiesc inca, de teama sa nu spulber vreo vraja. Am pus-o pe o perna si ma uit din cind in cind la ea, asa cum faceam cind primeam vreo jucarie noua (sau mai tirziu, cind imi luam vreo pereche de pantofi super-misto).
N-am ceai de portocale, dar tocmai am baut o licoare fermecata din serbet de lamaie, sirop de menta si suc de mere. Mi-a preparat-o o doamna bruneta cu par de vrajitoare, care locuieste intr-o ceainarie pe o strada cu nume de oras, cu mobile vechi (probabil aduse din vreun castel) si muzica frumoasa. Astept sa-si faca efectul si ma apuc de citit. Pardon, de visat…
Inapoi la realitate:
De doua zile citesc ca nebuna, in pat, cu voce tare, noaptea. E si o carte foarte muzicala, foarte amuzanta, foarte dulce si foarte nu-stiu-cum. Foartza rulz! Desenele sint splendide, traznite si gingase. E cu adevarat cea mai frumoasa carte din lume, nu mai incape nici o indoiala. Am terminat-o (adica prima citire, dar probabil ca n-o sa ma opresc niciodata din ea).
Savantul are par pe frunte, vom reveni cu amanunte!
licoarea suna chiar minunat! poti oare dezvalui mai mult? sau se duce vraja?
mmm… si mie mi-a priit seara aia linistita; imi place la amsterdam cu voi, imi place tipa care ne pune in pahare tot ce e mai bun pe lume, cu mult suflet, imi plac sambetele reci afara si hot inside:)
si iata ca misterul a fost deconspirat: la amsterdam cafe se prepara licori fermecate
vraja nu s-a rupt deloc, pacat insa ca orice lucru frumos se termina (prea) repede. da’ bine ca sintem noi hot inside