“Nimic nu e mai dulce, n-aduce mai a zahar decit sarutul de printesa. Rar. A se conserva intr-un flacon sau intr-un colt al inimii, mereu. Imponderabil, gata sa-si ia zborul la cea mai mica adiere. Fragil, nu sufera curentul. Sarutul printeselor are puterea sa le preschimbe-n printi pe broastele raioase, dar, uneori, si invers.”
“Lacrimile de printese-s cele mai cerute si de pret. Cu ele, caravanele faceau negot, demult, infruntind arsita sau marile-n tumult. Intrebuintate drept cerneala simpatica, de-ndragostiti, – cu ele se scriau cele mai duioase cintecele, ca si corespondenta de-amor, la repezeala, sau mai agale(s), intre domni si damicele. Cit despre tristele scrisori de-adio, – cu insulte multe uneori, dimpotriva, pe un ton gentil, trebuie lacrimi mari de crocodil.”
Insert postmodern: zic eu acum, din lumea mea de oameni mari – cu aceste doua citate & concepte se poate pune foarte bine de-o telenovela gen lacrimi si suspine, lacrimi si saruturi etc etc.
Dar oricum, tot cea mai frumoasa carte din lume ramine 
Craciun fericit! Sa ai parte numai de bucurii si impliniri
multumesc, si tu la fel!