La Praga, opreşte-te în faţa unui turnuleţ, altminteri discret, la intrarea căruia scrie cu litere colorate Toy Museum. Înăuntru, de vei urca cele trei etaje pe o scăriţă întortocheată şi vei plăti nici mai mult, nici mai puţin decît doi euro unei doamne cu privire senină, vei găsi cel mai frumos locşor care s-a născocit pentru copiii mai mici sau mai mari. Dacă nu caşti gura pe acolo vreo oră, aducîndu-ţi aminte de ursuleţul de plus cu urechi roase, din copilărie, de soldăţelul de plumb cu culorile scorojite de atîta joacă, sau de păpuşa cu nasul ciobit si forme imperfecte pe care o smotoceai pe vremuri, cu un entuziasm vecin cu cruzimea, înseamnă că ai devenit ingrozitor de adult! Mai jos, preferatele mele:
vai, ce frumoase…si ursuletii aceia multi, multi…mai ca spun: ia-ne cu tine in oras! sau “fa-ne poza!” ? nu imi dau seama inca…mai revin sa ii studiez..
Mai, dar tu nu doar vrei, chiar simti Praga. Ai scris asa frumos ca m-ai facut sa-mi doresc sa vad si eu muzeul asta. Doar ca mi-e frica de papusile de portelan. It’s called Chucky syndrome.
vai, dar va multumesc, doamnelor si domnisoarelor!
drina, I have something special for you, ca veni vorba de Chucky
)) coming soon…
EU o sa revin sa aflu amanunte si despre Chuky syndrome..mai ales ca aveam acasa o papusica leit Chucky si mi-o punea fratello in pat, cateodata, pentru efecte speciale cu tipete:)
mi-au placut soldatelul si proaspat casatoritii.. Casa de piatra!