L-am primit de la o fata care locuieste intr-o mansarda (pe acoperisul careia se adapostesc porumbeii) si picteaza dragoni si printese pe pietre gasite in riu marea cea mare 
. Talismanul face parte dintr-o poveste pe care inca nu o cunosc…
Deocamdata l-am asezat frumos intre niste petale frumos mirositoare si astept sa vad daca o sa-mi poarte noroc.
servus!
bine ai revenit pe blog
Povestea pietrelor
Mica rectificare: pietrele nu sunt din rau ci de la mare. Mai precis sunt vamaioate si 2mai-iste.
E un spatiu aparte, locul ala, orice piatra banala lasata acolo se transforma cu timpul intr-una de poveste. De fapt orice obiect, ajuns in zOna. Chiar si cioburile sticlelor sparte de hipioti. De-ati sti ce minunatii ajung dupa ce le lustruieste marea!
Si de fapt, oamenii care treceau pe acolo pateau la fel. Se lustruiau…
Ce e trist & somehow strange e ca acum, cand constructiile noi si poporul adus de ele a muscat puternic din farmecul de demult, aceleasi constructii au muscat si din faleza, exact in locurile unde marea isi indeplinea ritualurile… si e din ce in ce mai greu sa gasesti talismane pe mal.
ce sa zic, eu nu am apucat vremurile acelea despre care se vorbeste cu atita nostalgie… am dat direct de constructii si inghesuiala.
sper sa mai gasesti un loc cu talismane! oricum merci muuult!
Adina lasa constructiile si inghesuiala si adu-ti aminte de ce faceai acum vreo… 14-15 ani
Daca-ti mai amintesti de colegii tai 