Mi-a luat doua luni sa termin cartea asta. Am inceput-o la Praga, in vacanta, pe un frig teribil, in timp ce inauntru (in carte) totul se moleseste de caldura. Am continuat-o incetisor, putin cite putin, pentru ca nu se poate citi prea mult dintr-o data. Sint frazele atit de dense, atit de incarcat de poezie e fiecare rind, atit de mult penduleaza totul intre timpuri, lumi, realitati si vise, incit e imposibil sa citesti mai mult de citeva pagini pe zi. Trebuie doze mici, luate cu lingurita, ca un serbet foarte concentrat pe care il lasi sa se topeasca incet. (A nu se intelege de aici ca ar fi zaharisit sau dulceag, nu, nu!).
Eu nu stiu ce sa spun despre carti atit de frumoase si scriitori asa de… mari (oricit de golit de sensuri e adjectivul asta).
Stiu doar ca imi placea tare mult serbetul bunicii mele, in dupa-amiezele lungi de leneveala varatica.
