E o carte foarte frumoasa, povestea unui geniu olfactiv care cunoaste lumea cu ajutorul mirosului sau exceptional si care colectioneaza miresme (atit fizic, sub forma de esenta, cit si in memorie). Despre cum bate cartea filmul cu acelasi nume (transformindu-l pe erou intr-un banal serial killer) a scris foarte misto Andrei Gorzo in Dilema. Deci nu ma apuc sa-mi dau si eu cu parerea…
Acum, tot citind mi-am dat seama ca noi, oamenii obisnuiti, avem multe amintiri vizuale, foarte putine sub forma de sunete, si aproape deloc olfactive. Asa ca m-am apucat sa scotocesc prin cotloanele acestui foarte sarac tezaur al meu de miresme (in traducerea cartii apare, foarte plastic, termenul de “mirozne”) si am descoperit ca sint teribil de putine. Cele mai multe dateaza din copilarie, de cind probabil inveti sa cunosti lumea, in orice fel. Asadar, colectia mea de parfumuri este, in ordine intimplatoare (stiu ca e acest post e din ciclul “fetele care scrie”, but I can’t help it!):
– mirosul debaralei de la bunici: un amestec de naftalina, insecticid, haine vechi, praf adunat intre filele cartilor
– mirosul tare si intepator de vopsele si lacuri de la raionul de Articole chimice, unde ma duceam cu bunica-mea
– regina noptii + asfalt incins udat cu furtunul = mirosul serii de vara in curte
– parfum Marie Gilbert impregnat in esarfele bunica-mii, combinat cu mirosul dulce si prafos de pudra si ruj
– miros de scrumbii la gratar, rosii proaspat scoase din gradina si taiate, placinta cu mere la cuptor (nu mai zic, ca-mi lasa gura apa!)
– miros de dulap: miros de prosoape + sapun (bunica-mea tinea Lux-urile si Fa-urile intre prosoape ca sa le parfumeze, plus ca credea ca astfel se pastra si mirosul sapunului mai multa vreme 🙂
– meditatorul de mate din liceu: miros imbicsit de haine vechi, tutun prost, nespalare si par slinos (normal ca n-am intrat la ASE!)
– parfumul Kenzo al primului iubit (scuze pentru aceste amanunte…)
– diverse parfumuri de-ale mele pe care le asociez cu diverse epoci de indragosteala (n-o sa zic pe care cu cine, da’ le stiu io…)
– miros de gradinita cu orar prelungit: dezinfectant intepator + aburi de tocanita
– mirosul uniformei de pionier (pe bune, mai ales centura aia cu stema mirosea intr-un anume fel, plasticos)
– miros sarat de mare si miros dulceag de Dunare
– tot de la mare: mirosul cremei de plaja pe pielea incinsa
– mirosul incredibil de dulce si diafan de bebelush (il descrie si Suskind foarte bine in primele pagini ale romanului; in compozitie intra: piscot muiat in lapte, unt proaspat, caramel)
– miros mediteranean de livezi de portocali si maslini si florile alea trandafirii care cresc prin toate curtile (in tarile alea mediteraneene)
– miros de iarna, sticlos, de ger; de primavara – ala nu stiu cum e, cre’ ca mai degraba e un fior; la toamna sint complet insensibila…
– mirosul lectiilor din copilarie: cerneala + pic
– miros de covrigi, care mi se pare si acum extraordinar de apetisant
– nu stiu, mai sint si alea urite, dar nu vreau acum sa-mi depasesc conditia de fata superficiala care scrie liste de parfumuri dragalase si sa intru in the dark side 🙂
In fine, constat ca in ultimul timp nu prea mai diferentiez nimic. S-a sedimentat ce a fost in copilarie si pare-se ca gata…. Ma rog, nici macar nu mai visez noaptea, asa ca… ce sa mai vorbim. Cred ca acum zilele mele miros mereu la fel: masina, birou, supermarket, casa. Da, pai si in asemenea conditii cum sa nu te apuce nostalgiile astea olfactive?
Eu imi aduc aminte mirosul special al portocalelor care erau sub bradul de Craciun.Acum nu mai are nici un gust. De pepenele galben crapata pe camp, de mirosul graului proaspat secerat, de mirosul trifoiului taiat.
Este foarte ciudat cum toate mirosurile pe care le am “in memorie” sunt din perioada cand petreceam multa vreme la bunica mea.
Filmul a fost foarte interesant…..sa inteleg ca merita mai bine citita cartea?
da, cartea e something else. adica e cu totul alta perspectiva.
deci tu ai avut bunici la tara, inteleg? dupa cum vezi, si eu cel mai bine imi amintesc tot perioada aia de la bunici.
mirosul blugilor noi (prin anii 70-80, ehei).
aha… asa incepem sa ne dam seama cam citi anisori ar avea misteriosul domn vic. ca tot se intrebau niste domnisoare pe un alt blog 😛
peste 27, clar. 😛
mirosul unei carti noi … imi place sa rasfoiesc cartea sub nas… 🙂 se faca un curent de aer ….
sa o rasfoiesti ca si cand cauti un semn … nu cred ca are un nume special rasfoitul asta:)
mirosul unei carti noi … imi place sa rasfoiesc cartea sub nas… 🙂 se face un curent de aer ….
sa o rasfoiesti ca si cand cauti un semn … nu cred ca are un nume special rasfoitul asta:)
si mie imi place mirosul cartii noi, in schimb, nu imi place mirosul cartii vechi
am avut parfumul Mary gilbert acum 15 ani si de atunci il caut.. este sublim ..stie cineva de unde as putea procura acest parfum?..